Blogging ca parte a strategiei nationale de promovare

Citeam recent pe Twitter la Ligia Adam despre Amanda, o bloggerita din SUA care ne-a vizitat tara ca parte a unei excursii organizate prin tarile Europei Centrale si de Est. Va invit sa il cititi si voi, daca nu ati facut-o deja, povesteste foarte frumos despre locurile care au impresionat-o din Romania.

Lasand la o parte impresiile ei pozitive vizavi de pitorescul tarii noastre, ce m-a impresionat cel mai mult au fost comentariile – peste 120 de replici din partea cititorilor ei straini care spuneau in mare parte ca vor si ei sa vina in Romania, ca postarea i-a convins sa treaca Romania pe lista lor de destinatii de vacanta! Privit strict din punct de vedere al unui practician in comunicare, rezultatul mi se pare incurajator: putem promova Romania si altfel decat prin PR traditional, mainstream! Se stie deja ca recomandarile personale si word of mouth stau la baza luarii unor decizii de achizitie in varii domenii, iar turismul este unul dintre acestea. Faptul ca eu citesc pe unul dintre blogurile in care am incredere ca un loc merita vizitat ma va ajuta cu siguranta sa iau o decizie. Sigur, rezervarea unei vacante nu depinde exclusiv de recomandarile online, dar ganditi-va ce s-ar intampla daca macar o parte din cei care au comentat se transforma in vizitatori ai tarii noastre. Si daca ne gandim ca Amanda nu poate fi singura bloggerita care a vizitat Romania, deja ne putem gandi ca o strategie de turism care sa aiba si o componenta de blogging relations  poate aduce avantaje pe termen mediu. Iata un avantaj al utilizarii canalelor digitale pentru promovarea imaginii Romaniei in afara granitelor!

Articolul Amandei nu este singurul de acest gen si bineinteles ca o astfel de strategie de comunicare are si riscurile sale – nu poti impune oamenilor ce sa scrie. Dar poti sa imbratisezi noile media, sa risti, sa inviti cativa bloggeri straini de travel sa viziteze Romania si sa scrie despre ce au gasit aici, cu bine si rau. Nicio tara nu este perfecta. Gestionata corect, de oameni care stiu ce fac, o astfel de initiativa cred ca ar surprinde placut si ar ajuta diplomatia publica romaneasca sa ajunga la un alt nivel.  Bloggerii straini de travel sunt o audienta aparte, interesanta si parca prea putin explorata de strategia noastra de turism. Sunt curioasa ce parere are Razvan Pascu despre acest lucru?

In contextul in care blogul de fata vrea sa promoveze idei bune si interesante de comunicare online pentru sectorul public, o incurajez pe doamna Grapini (Ministru delegat pentru, printre altele, Turism), Autoritatea Nationala de Turism sau chiar Ministerul de Externe sa fie deschisi la idei noi si sa accepte oportunitatile oferite de mediile sociale pentru promovarea imaginii Romaniei in afara granitelor tarii! Se poate ca, la final de zi, pasii mici si aparent lipsiti de conversie peste noapte sa aduca beneficii neasteptate!

 

Inceputuri

Am inceput anul 2013 cu multe proiecte interesante, care ne-au ajutat sa ne decidem sa pornim acest blog. Parte a unui proiect intern al Facultatii de Comunicare si Relatii Publice “David Ogilvy” (SNSPA), doamna Irina Stanciugelu m-a invitat sa tin un workshop la SNSPA despre comunicarea online in mediul diplomatic. Nu era prima oara cand tineam un asemenea workshop, dar ideea de a ma intoarce la facultate nu ca student ci ca “lector” m-a emotionat si m-a ambitionat.

M-am hotarat pe loc ca voi tine cel mai interesant si complex curs posibil :). O data ce am inceput sa lucrez la prezentare, mi-am dat seama ca de fapt ce imi doresc cel mai mult de cele cateva ore de seminar este sa pornesc un dialog cu cei prezenti pe o tema intriganta si mai putin familiara audienta mele si sa ma asigur ca cei din sala pleaca acasa cu niste informatii interesante, cu raspunsuri la intrebarile pe care le au si cu idei noi. Astfel ca mi-am creionat o prezentare formata din cifre si idei inedite, am conceput niste exercitii practice de lucru in “clasa” si am pornit spre facultate. M-am bucurat sa vad ca participantii la curs au fost receptivi, au „jucat” bine rolul de comunicatori a diverse institutii publice romanesti sau straine si am reusim sa concepem impreuna mici strategii de comunicare online adaptate sectorului public. Desi proveneau din medii foarte diferite (de la studenti la comunicare si specialisti in PR corporatist la directori de scoli si functionari publici care activeaza in domenii foarte severe precum cel al apararii), m-am bucurat sa vad ca toti au inteles si si-au insusit elementele de baza ale comunicarii digitale si au inteles care sunt atat avantajele cat si riscurile unor astfel de canale de comunicare.

Tot un proiect interesant a fost si conferinta The Diplomatic Agenda, organizata de cei de la VIP. Intr-o dupa amiaza frumoasa de primavara, am intrat pentru prima oara in Clubul Taranului Roman (foarte pitoresc, apropo!) si le-am povestit studentilor inscrisi la eveniment despre impactul retelelor sociale asupra mediului cultural, politic, diplomatic. Am vorbit cu multe cifre, despre diplomatia digitala, de impactul canalelor online asupra spiritului civic, despre importanta retelelor sociale in situatii de criza sau despre oportunitatile pe care acest gen de comunicare o aduce sectorului public. Am simtit mult interes legat de cazuri concrete de comunicare online a unor ambasade sau ministere, atat din tara cat si de peste hotare.

Ce vreau sa spun este ca este intotdeauna nevoie de un inceput pentru a porni lucruri frumoase, chiar daca initial nu suntem foarte increzatori in capacitatile, resursele sau posibilitatile noastre. Comunicarea online inseamna prin excelenta o comunicare bidirectionala, iar formula clasica transmitator – mesaj – receptor nu se mai poate aplica la modul in care gandim si pregatim astazi strategiile de comunicare. Nici nu mai trebuie sa existe un transmitator pentru ca un anumit tip de informatie sa fie lansata in spatiul public. Este nevoie doar de o persoana cu acces la internet si un cont pe o retea de socializare pentru a pune o intrebare dificila sau, din contra, ofertanta. Si mereu se va gasi cineva care sa intre in dialog si sa porneasca o dezbatere.

Ca cetatean, ma lovesc des de limitarile sistemului public in a tine pasul cu noutatile tehnologice. Mai mult, exista solutii atat de simple, oferite de noile canale digitale, de a intra in dialog virtual cu administratia publica, fie ea locala sau centrala, incat orice lider ar trebui sa poate fi pregatit sa faca pasul. Astazi, mai mult decat oricand, este nevoie ca sectorul public sa urmareasca si sa ia parte la discutiile ce au loc online. Este nevoie ca cineva instruit corespunzator sa vada acea intrebare sau informatie ofertanta de care spuneam mai sus si sa ii raspunda in mod responsabil. Si acesta este un inceput, cu siguranta nu este usor, dar este unul care ar trebui sa se intample mai devreme decat mai tarziu, daca vrem ca voturile cetatenilor sa insemne ceva mai mult decat o optiune pe o foaie.