Cu totii stim faptul ca retelele sociale au avut un impact extraordinar asupra modului in care interactionam, atat cu alte persoane, cat si cu institutii, deoarece noi insisi le utilizam in viata de zi cu zi. Insa, ceea ce poate nu este atat de cunoscut este impactul pe care l-au avut retelele sociale asupra modului in care guvernele stabilesc strategiile de politici externe, in care reactioneaza la evenimente internationale, dar mai ales asupra modului in care comunica aceste decizii sau actiuni catre proprii cetateni sau catre alte state.
Digital diplomacy, e-diplomacy sau chiar Twidiplomacy, desi nu sunt sinonime perfecte fac referire la adaptarea sau incorporarea in strategiile de comunicare ale diplomatiei traditionale a noilor canale de comunicare. Insa putem merge mai departe si sa consideram ca aceste termene desemneaza inclusiv o noua modalitate de comunicare pentru institutii si organizatii nationale sau internationale.
De la un singur website, la o explozie a retelelor sociale
Originea acestui trend este, asa cum ne-am astepta, in Statele Unite. Totul a luat o amploare globala odata cu intensificarea prezentei si activitatilor din mediul online a Departamentului de Stat condus din 2009 de Hillary Clinton, care vorbea la momentul respectiv de „21st century state-craft”. La inceputul mandatului sau, Departamentul (echivalentul Ministerului Afacerilor Externe) si ambasadele americane comunicau in principal prin website-uri oficiale, dar in doar patru ani au ajuns sa aiba peste 200 de conturi de Twitter si mai mult de 300 de pagini Facebook, precum si misiuni virtuale pe YouTube si Flickr – in nu una, ci 11 limbi.
Exemplu a fost urmat de ministerele de externe si alte institutii de stat din intreaga lume. Daca luam cazul Twitter, printre cele mai urmarite ministere sunt Departamentul de State al SUA (@StateDept cu peste 500.000), Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii (@foreignoffice cu peste 130.000), cel al Indiei (@IndianDiplomacy (79.000) si al Israelului (@IsraelMFA cu peste 22.000). Prin comparatie, Ministerul Afacerilor Externe din Romania (@MAERomania) are putin peste 1.400 de followeri.
De multe ori, insa, imaginea unei institutii se combina cu cea a liderului. Astfel ca, conform datelor actualizate de pe aplicatia e-diplomacy al Agentiei France Presse (AFP) care monitorizeaza si masoara prezenta si influenta actorilor diplomatici pe Twitter, printre cei mai urmariti sunt acum Presedintele Statelor Unite Barack Obama (@BarackObama) cu peste 30 de milioane de followeri, Prim Ministrul Turciei Recep Erdoğan (@RT_Erdogan) si Premierul Marii Britanii David Cameron (@David_Cameron) cu peste 2 milioane de followeri. Cu toate astea, cel putin in Europa, cei mai buni practicieni ai diplomatiei digitale pe Twitter sunt considerati Ministrul suedez de Externe Carl Bildt (@carlbildt) cu peste 190.000 de followeri si cel britanic William Hague (@WilliamJHague) cu peste 140.000. In Romania, cei mai urmariti politicieni pe Twitter sunt Presedintele Traian Basescu (@tbasescu) cu peste 13.000, Prim Ministrul Victor Ponta (@Victor_Ponta) cu peste 5.000, Presedintele Senatului Crin Antonescu (@CrinAntonescu09) si Senatorul PDL Elena Udrea (@eUdrea) cu peste 4.000.
Desi Twitter este reteaua sociala cu cea mai rapida crestere printre utilizatorii din sectorul guvernamental si cei din mediul diplomatic, Facebook domina in continuare la nivel mondial, cu precadere pentru comunicarea institutionala.
Influenta in mediul online se masoara… in followeri?
Cu toate acestea, prezenta pe retelele sociale nu inseamna in mod automat o mai mare conectivitate cu cetatenii. De multe ori se considera ca numarul de followeri indica nivelul de influenta al unui utilizator de Facebook sau Twitter, dar de fapt alti factori sunt mai importanti, cum ar fi activitatea, gradul de interactiune cu publicul sau mentiunile in alte media a postarilor de pe retelele sociale. De aceea, training-urile constante in comunicarea institutionala prin intermediul retelelor sociale atat pentru diplomati, cat si pentru cei responsabili de diplomatia publica sunt deosebit de importante, avand in vedere rapiditatea schimbarilor din acest domeniu, precum si faptul ca deschiderea si interconectivitatea pe care ni le ofera, aduc cu ele oportunitati, dar si riscuri si asteptari din partea publicurilor.
4 thoughts on “Diplomatia si retelele sociale”