Am inceput anul 2013 cu multe proiecte interesante, care ne-au ajutat sa ne decidem sa pornim acest blog. Parte a unui proiect intern al Facultatii de Comunicare si Relatii Publice “David Ogilvy” (SNSPA), doamna Irina Stanciugelu m-a invitat sa tin un workshop la SNSPA despre comunicarea online in mediul diplomatic. Nu era prima oara cand tineam un asemenea workshop, dar ideea de a ma intoarce la facultate nu ca student ci ca “lector” m-a emotionat si m-a ambitionat.
M-am hotarat pe loc ca voi tine cel mai interesant si complex curs posibil :). O data ce am inceput sa lucrez la prezentare, mi-am dat seama ca de fapt ce imi doresc cel mai mult de cele cateva ore de seminar este sa pornesc un dialog cu cei prezenti pe o tema intriganta si mai putin familiara audienta mele si sa ma asigur ca cei din sala pleaca acasa cu niste informatii interesante, cu raspunsuri la intrebarile pe care le au si cu idei noi. Astfel ca mi-am creionat o prezentare formata din cifre si idei inedite, am conceput niste exercitii practice de lucru in “clasa” si am pornit spre facultate. M-am bucurat sa vad ca participantii la curs au fost receptivi, au „jucat” bine rolul de comunicatori a diverse institutii publice romanesti sau straine si am reusim sa concepem impreuna mici strategii de comunicare online adaptate sectorului public. Desi proveneau din medii foarte diferite (de la studenti la comunicare si specialisti in PR corporatist la directori de scoli si functionari publici care activeaza in domenii foarte severe precum cel al apararii), m-am bucurat sa vad ca toti au inteles si si-au insusit elementele de baza ale comunicarii digitale si au inteles care sunt atat avantajele cat si riscurile unor astfel de canale de comunicare.
Tot un proiect interesant a fost si conferinta The Diplomatic Agenda, organizata de cei de la VIP. Intr-o dupa amiaza frumoasa de primavara, am intrat pentru prima oara in Clubul Taranului Roman (foarte pitoresc, apropo!) si le-am povestit studentilor inscrisi la eveniment despre impactul retelelor sociale asupra mediului cultural, politic, diplomatic. Am vorbit cu multe cifre, despre diplomatia digitala, de impactul canalelor online asupra spiritului civic, despre importanta retelelor sociale in situatii de criza sau despre oportunitatile pe care acest gen de comunicare o aduce sectorului public. Am simtit mult interes legat de cazuri concrete de comunicare online a unor ambasade sau ministere, atat din tara cat si de peste hotare.
Ce vreau sa spun este ca este intotdeauna nevoie de un inceput pentru a porni lucruri frumoase, chiar daca initial nu suntem foarte increzatori in capacitatile, resursele sau posibilitatile noastre. Comunicarea online inseamna prin excelenta o comunicare bidirectionala, iar formula clasica transmitator – mesaj – receptor nu se mai poate aplica la modul in care gandim si pregatim astazi strategiile de comunicare. Nici nu mai trebuie sa existe un transmitator pentru ca un anumit tip de informatie sa fie lansata in spatiul public. Este nevoie doar de o persoana cu acces la internet si un cont pe o retea de socializare pentru a pune o intrebare dificila sau, din contra, ofertanta. Si mereu se va gasi cineva care sa intre in dialog si sa porneasca o dezbatere.
Ca cetatean, ma lovesc des de limitarile sistemului public in a tine pasul cu noutatile tehnologice. Mai mult, exista solutii atat de simple, oferite de noile canale digitale, de a intra in dialog virtual cu administratia publica, fie ea locala sau centrala, incat orice lider ar trebui sa poate fi pregatit sa faca pasul. Astazi, mai mult decat oricand, este nevoie ca sectorul public sa urmareasca si sa ia parte la discutiile ce au loc online. Este nevoie ca cineva instruit corespunzator sa vada acea intrebare sau informatie ofertanta de care spuneam mai sus si sa ii raspunda in mod responsabil. Si acesta este un inceput, cu siguranta nu este usor, dar este unul care ar trebui sa se intample mai devreme decat mai tarziu, daca vrem ca voturile cetatenilor sa insemne ceva mai mult decat o optiune pe o foaie.
Published by