De ce ar trebui ca autoritatile locale sa utilizeze social media

Am stabilit deja in articolele anterioare numeroasele beneficii pe care social media le poate oferi autoritatilor publice centrale sau reprezentantelor unei tari in strainatate, daca sunt integrate intr-un mod corect si eficient in strategia de comunicare a acestora.

Insa, utilizarea retelelor sociale si in general a noilor media poate fi o oportunitate extraordinara inclusiv pentru autoritatile publice locale, de a interactiona cu locuitorii unei regiuni, oras sau comune, de a gasi noi metode de lucru, de reducere a costurilor si de a imbunatati serviciile.

Beneficii

Asadar, prin intermediul noilor media administratia publica locala are posibilitatea de a:

  • oferi o mai buna informare cu privire la serviciile pe care le pune la dispozitie, la evenimentele pe care le organizeaza, deci la activitatea generala a institutiei in beneficiul cetatenilor;
  • extinde consultarea comunitatii prin canalele online si, astfel, de a imbunatati serviciile pe care le ofera, fara costuri suplimentare pentru sondaje;
  • imbunatati implicarea comunitatii in diverse activitati;
  • sprijini intr-un mod mult mai eficient comunitatea in situatii de criza;
  • imbunatati comunicarea inter-institutionala;
  • imbunatati, in definitiv, reputatia institutiei si a liderilor sai.

In era digitala, inclusiv autoritatile locale trebuie sa fie prezente in mediul online, cu atat mai mult cu cat locuitorii, afacerilor locale, scolile, grupuri din interiorul comunitatii, toate folosesc retelele sociale pentru a face schimb de informatii, impresii si judecati, inclusiv despre institutiile sau liderii politici din zona.

Motivele reticentei

Comunicarea in mediul online difera foarte mult de cea prin media traditionale, iar pentru ca aceasta trecere sa fie cu adevarat un succes, trebuie ca anumite lucruri sa fie schimbate, atat la nivel de mentalitate, cat si modul in care functioneaza comunicarea in institutiile locale. In primul rand, trebuie sa se renunte la teama de necunoscut si la grija in legatura cu posibilitatea aparitiei unor comentarii negative la adresa lor, deoarece acestea pot fi evitate sau gestionate cu usurinta. In plus, este mai bine sa stii ce se spune despre tine, ca sa poti modifica acea impresie, atat prin actiuni concrete, cat si prin o comunicare mai eficienta. In al doilea rand, lipsa de experienta a personalului in ceea ce priveste utilizarea noile media nu trebuie sa fie o bariera, deoarece pot fi organizate training-uri si recalificari, care sa asigure abilitatile de baza pentru gestionare unor astfel de conturi. In plus, social media nu trebuie sa fie vazute ca responsabilitati suplimentare care mananca din timpul altor indatoriri mai presante, deoarece postarile pot dura doar cateva minute si, mai mult decat atat, social media trebuie considerate o investitie pe termen lung.

Cu toate acestea, retelele sociale aduc intr-adevar cateva provocari noi. Acestea sunt legate de frecventa postarilor, de importanta ca acestea sa fie atractive, de nevoia de monitorizare a conturilor, de timpii de raspuns la comentarii sau tonul folosit.

Exemple

Pentru ca am aratat intr-un alt articol ce rol pot indeplini retelele sociale in raspunsul autoritatilor locale in situatii de criza prin exemplul strategiei formulate de autoritatile din New York in toamna trecuta pentru uraganul Sandy, o sa va prezint in continuare cateva exemple din Australia, Spania si Marea Britanie despre cum pot fi utilizate noile media pentru a face orasele locuri mai frumoase si pentru a le face viata locuitorilor mai usoara.

  1. Consultarea localnicilor – Consiliul local Mosman din Australia, aflat la cateva ore de Sydney, a adoptat inca din 2009 noile tehnologii web pentru comunicare si pentru implicarea comunitatii in deciziile si activitatile autoritatilor. Consiliul utilizeaza bloguri, forumuri, retelele sociale si a avut chiar primul cont local de Twitter din Australia.  Una din cele mai interesante decizii ale Consiliului a fost de a determina localnicii sa se implice in mod activ in planificarea viitorului pentru Mosman, prin postarea de idei pe un forum. Ideea proiectului „Big Ideas”/ ”Idei marete” a fost faptul ca uneori ideile cu adevarat geniale nu sunt neaparat formulate intr-o consultare sau o sedinta, ci pot aparea oricand si de la oricine. Asadar, proiectul „Big Ideas”, lansat in martie 2011, cauta sa exploreze creativitatea si gandirea inovativa a locuitorilor din Mosmoan. Mai multe informatii puteti gasi aici.
  2. Raportarea si solutionarea problemelor locale – Consiliul local din orasul Lewisham, Marea Britanie a lansat in 2004 aplicatia www.lovelewisham.org pentru a afla problemele specifice ale comunitatii. Deoarece in cele mai multe cazuri raportarea unei probleme este o actiune uni-directionala, Consiliul local a hotarat sa ofere localnicilor oportunitatea de a inregistra o sesizare mult mai rapid, in mediul online, dar si de a urmari raspunsul autoritatilor, sporind astfel transparenta activitatii institutiilor locale. Un exemplu similar vine din orasul catalan Copons, unde localnicii au posibilitatea de a raporta incidente sau probleme pe o pagina speciala de Facebook, gestionata de autoritatile publice locale, care sunt obligate sa ofere intotdeauna un raspuns. Pentru mai multe detalii, accesati acest link.
  3. Informare – Consiliul regiunii Derbyshire din Marea Britanie a folosit in 2009 un mix de canale online pentru a oferi informatii in timp real despre alegerilor locale pentru Parlamentul European. A fost creat un site special (elections.derbyshire.gov.uk/2009elections) si au fost prezentate informatii sub forma de text, si video atat pe Facebook, cat si pe Twitter, cu scopul de a imbunatati accesul la informatii si participarea localnicilor, dar si de a promova Derbyshire per ansamblu. Pentru mai multe detalii, accesati acest link.

In Romania

Dupa o trecere in revista a tuturor conturilor pe retele sociale pentru cele 41 resedinte de judet si primarii de sector din Bucuresti (doar institutiile, nu si liderii lor), putem spune ca prezenta si activitatea administratiei publice din Romania in mediul digital este scazuta. Desi exista cateva primarii care au facut deja pasi importanti, sunt totusi foarte putine care au integrat cu succes retelele sociale in comunicarea institutionala.

Facebook-ul s-a dovedit a fi cel mai popular canal totusi, cu 20 de primarii din 41 care au conturi oficiale. La nivelul capitalei, in afara de primaria generala, doar trei din primariile de sector au cont de Facebook.

In ceea ce priveste Twitter-ul, doar trei primarii ale resedintelor de judet au cont si doar una din primariile de sector ale capitalei, dar care nu mai este activ din 2010 – Primaria Sectorului 3.

Foarte putine primarii sunt care apeleaza si la alte retele sociale precum Youtube. Flickr sau Google+, mai exact doar cinci.

Am fost totusi placut surpinsa sa observ ca unele primarii au incorporat deja servcii online, e-primaria, precum cea din Cluj – Napoca.

Si pentru ca Facebook-ul este cea mai utilizata retea sociala de catre primariile din intreaga tara, am realizat doua topuri care sa ne arate care sunt cele mai urmarite si cele mai active, fara ca ambele criterii sa fie indeplinite simultan:

Ceea ce am putut oberva doar la o prima vedere accesand aceste conturi este, in primul rand, faptul ca de cele mai multe ori nu se regasesc link-uri catre acestea pe website-urile oficiale ale primariilor. In al doilea rand, chiar si pentru primariile care sunt active pe social media, comunicarea este uni-directionala, pentru informare si cu foarte putine comentarii din partea celor care urmaresc activitatea acestor instituturii in mediul online.

In concluzie, importanta noilor media pentru autoritatile locale este clara. Iar acest lucru va deveni din ce in ce mai evident pentru cele din Romania atunci cand proiectul de regionalizare va avea loc. Regionalizarea va inseamna o schimbare majora nu doar din punct de vedere organizational si birocratic, dar si o schimbare la nivelul perceptiei pentru fiecare cetatean in ceea ce priveste apartenenta la o comunitate. Asadar, beneficiile noilor media pentru autoritatile publice regionale si locale vor fi, pe langa cele mentionate la inceputul articolului, urmatoarele: posibilitatea de a oferi informatii si servcii online (prin platforme specializate) unei numar mult mai mare de persoane, intr-un mod mult mai eficient atat din punct de vedere al timpului, cat si al costurilor; oportunitatea de a construi si creste increderea cetatenilor din fostele judete pentru noile autoritatile regionale; dar poate cel mai important lucru, vor putea conecta oameni, construind astfel noi comunitati si identitati pentru regiunile desemnate. Asadar, integrarea noilor media in strategia de comunicare a autoritatilor publice locale va deveni in curand o necesitate, iar cele din Romania au deja numeroase exemple in intreaga lume despre ce pot realiza prin intermediul lor.

 

Voi ce autoritati locale urmariti pe retelele sociale si care considerati ca le utilizeaza cu succes?

Social media si comunicarea institutionala in situatii de criza

Evenimente neprevazute au loc la fiecare moment in jurul nostru, avand in vedere ca notiunea de spatiu este simtita altfel acum ca suntem intr-un fel de ”sat global”, datorita tehnologiei informatiilor. Un incident izolat poate deveni peste noapte o criza nationala sau un subiect de interes pentru intreaga lume. Unul din motive este faptul ca, datorita noilor media, cetatenii au posibilitatea de a a transmite informatii despre evenimentele la care participa in timp real, exact ca agentiile de stiri consacrate. In acelasi timp, cetatenii au oportunitatea de a interactiona direct cu liderii politici sau institutiile publice prin intermediul retelelor sociale, fie pentru a le cere socoteala pentru anumite decizii, fie pentru ajutor in situatii de urgenta.

Cutremure, inundatii, pandemii, accidente grave sau chiar proteste sunt doar cateva dintre dintre evenimentele neprevazute cu care guvernele se pot confrunta, iar comunicarea in toate aceste situatii este fundamentala. Pentru a maximiza eforturile de sprijinire a populatiei, dar si pentru a evita erodarea increderii in capacitatea de a guverna, institutiile trebuie sa se adapteze la evolutia canalelor de comunicare.

Includerea retelelor sociale in strategia de comunicare pentru situatii de criza poate aduce numeroase beneficii atat pentru cetateni, cat si pentru institutii. Acestea au posibilitatea de a transmite informatii oficiale in timp real, de a obtine in mod constant date importante din teren sub forma de text, imagini sau videoclipuri din partea populatiei si de a-si ajusta astfel raspunsul sau actiunile in timp util. O comunicare generala redusa si o prezenta online limitata nu combate suficient dezinformarile care pot aparea pe parcursul unei situatii dificile, adanceste neincrederea si amplifica frustrarea cetatenilor fata de sistemul public si liderii politici. In final, efectele unei crize gestionate necorespunzator, in special printr-o comunicare neadecvata, poate conduce la daune materiale mai mari, la pierderi de vieti omenesti, la subminarea capacitatii unei tari de a functiona eficient si inclusiv la repercusiuni internationale.

Importanta interconectivitatii intre autoritati si cetateni in situatii de criza a devenit evidenta in ultimii ani, fie ca vorbim de dezastre naturale precum uraganul Sandy sau cutremurul din Japonia, fie de proteste politice, precum cele care au generat Primavara Araba sau cele care au loc in Turcia si Brazilia chiar acum.

In cazul dezastrelor naturale

In strainatate, retele sociale si-au consolidat deja rolul in gestionarea dezastre naturale. Este si cazul uraganului Sandy care a lovit coasta de nord-est a Statelor Unite pe 29 octombrie anul trecut, pentru care autoritatile americane s-au pregatit inclusiv pentru a face fata posibilelor dificultati de comunicare prin intermediul canalelor traditionale. Au decis sa conceapa o strategie de urgenta eficienta,  integrand retelele sociale si in acest fel au reusit sa transmita informatii vitale, sa coordoneze operatiuni si sa raspunda la intrebarile si cererile cetatenilor.

In primul rand, au fost lansate bloguri care sa anunte stiri despre drumurile inchise, despre adaposturi, acces la apa si alte urgente, iar in al doilea rand, au fost create sau dezvoltate conturi de Facebook, Tumblr, Youtube si Twitter, prin intermediul carora autoritatile au mentinut permanant contact cu cetatenii. Canalul @nycmayorsoffice a devenit principala sursa de informare din partea primarului orasului New York, care in doar cateva zile a transmis peste 2.000 de tweet-uri, a raspuns la aproximativ 300 de intrebari si a adunat peste peste un milion de noi followeri. De asemenea, autoritatile New York-eze au comunicat pentru prima data cu vorbitorii de limba spaniola, prin intermediului un cont special @nycgob. (Mai multe informatii gasiti aici)

NY alertnycmayorsoffice-tweets-2-sandy

Asadar, in situatii de urgenta guvernele au posibilitatea de a utiliza inclusiv retelele sociale pentru un raspuns eficient. Insa pentru ca acest lucru nu este o practica raspandita, iar personalul calificat pentru a gestiona procesul de comunicare online este limitat, guvernele sunt inca reticente in a folosi retelele sociale in situatii de criza. Cu toate astea, in timp se va dovedi ca social media sunt eficiente in asemenea momente, atat din punct de vedere al timpului, cat si al costurilor. De asemenea, pe baza unei comunicari constante si deschise ,o stare de panica generala poate fi evitata cu mai multa usurinta, iar populatia ,care este din ce in ce mai conecntata la mediu online, se va simti mai in siguranta.

Cateva aspect trebuie totusi avute in vedere inainte ca retelele sociale sa fie utilizate de catre institutii publice in cazul unor dezastre naturale:

– Utilizarea retelelor sociale trebuie sa fie inclusa anterior in strategia de comunicare pentru situatii de urgenta, astfel incat sa se urmeze un plan general care sa completeze celelalte tactici.

– Crearea de conturi pe retelele sociale pentru institutiile nationale si locale din timp si intretinerea lor, pentru ca mesajele sa ajunga la cat mai multi cetateni, lideri de opinie sau conturi ale canalelor media traditionale si sa existe deja o incredere in informatiile tranmise in acest mod.

– Stabilirea unei retele cu conturile altor institutii pentru un raspuns coordonat.

– Specializarea cel putin a unei persoane din departamentul de comunicare pentru a gestiona conturile in situatii de urgenta.

– Updatarea strategiei si practicilor in functie de ce se dovedeste a fi util in situatiile concrete cu care se confrunta institutia respectiva sau din experienta altor institutii din tara sau din lume.

In cazul protestelor politice

In ultimii ani, retetele sociale au dobandit un loc central in protestele politice, de la Occupy Wall Street la Primavara Araba, iar cele care au loc in Turcia se incadreaza in aceasta tendinta. In acelasi timp, guverne din intreaga lume pot invata din modul in care autoritatile au gestionat comunicarea institutionala in aceste contexte.

Protestele care au inceput la sfarsitul lunii trecute in Piata Taksim din Istanbul initial ca raspuns la planurile guvernului pentru o zona istorica a orasului s-au transformat intr-o expresie a nemultumirii generale a populatiei fata de politicile din ultimii ani. Nu este de mirare faptul ca activitatea pe retelele sociale in legatura cu evenimentele din Turcia a ajuns repede un fenomen. In mai putin de 24 de ore de la izbucnirea protestelor, peste 2 milioane de tweet-uri  fusesera transmise, cu hashtag-uri precum #direngeziparkı (950000 tweets), #occupygezi (170.000 de tweet-uri) sau #geziparki (50.000 de tweet-uri). (Sursa) Acest lucru era de asteptat, avand in vedere faptul ca 35% dintre turci folosesc retelele sociale si 57% isi impartasesc opiniile politice pe aceste site-uri, potrivit unui studiu din decembrie 2012 al Centrului de Cercetare Pew.

Raspunsul autoritatilor turce la aceste proteste a fost rapid, dar si in ceea ce priveste rolul retelelor sociale, pe care le-au condamnat si considerat responsabile pentru intretinerea starii de criza. In acest sens, o serie de masuri care sa limiteze accesul la internet si la retelele sociale au fost deja implementate, iar altele sunt in plan.

Cu toate astea, atat Primul Ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan (@RT_Erdogan, FB), cat si alti lideri poltici din guvernul acestuia au fost in continuare foarte activi pe retelele sociale, postand in mod constant mesaje, declaratii si imagini. Inclusiv comunicarea cu oficali europeni a avut loc uneori prin intermediul Twitter, precum raspunsul Ministrului turc al Afacerilor Europene Egemen Bagis (@EgemenBagis) la critica Comisarului european Stefan Fule (@StefanFuleEU) la adresa guvernului turc in ceea ce priveste abordarea  protestelor. (Vezi poza)

Fule

Ceea ce reiese din aceste evenimente este faptul ca guvernele trebuie sa inteleaga puterea internetului de a aduna si motiva cetatenii in jurul unei cauze. Pentru a nu deveni vulnerabile atat la nivel national, cat si international, autoritatile trebuie sa utilizeze cu precautie si in mod strategic retelele sociale pentru a dezamorsa situatiile de criza. In momentele in care legitimitatea unui guvern este contestata de catre popor, institutiile publice trebuie sa arate stabilitate, intelegere, coerenta, rapiditate atat in declaratii, cat si in decizii. In asemenea crize, retelele sociale pot fi canele de comunicare eficiente, deoarece autoritatile pot transmite mesaje clare, concise, imagini si videoclipuri cu declaratii sau care sa prezinte diverse actiuni, cu scopul de a calma spiritele, de a linisti populatia si nu de a instiga. Totodata, aceste initiative au intr-adevar efectul dorit doar daca exista o corelare clara intre acestea si reactiile concrete cu privire la cererile protestatarilor.

Un alt mod eficient pentru guverne de a folosi social media in cazul protestelor este si pentru a monitoriza ceea ce protestatarii transmit, astfel incat sa stie la ce sa se astepte si cum sa reactioneze. Mai mult decat atat, prin intermediul retelelor sociale pot fi clarificate informatii inclusiv pentru publicul international, care mai mult ca sigur are ochii atintiti asupra evenimentelor in  derulare.

Concluzie

In ultimul deceniu, sute de milioane de oameni din intreaga lume, dar in special din tari in curs de dezvoltare au simtit efectele globalizarii si ale accesului la tehnologii moderne de comunicare. Totodata, si asteptarile lor in ceea ce priveste deciziile si actiunile guvernele lor s-au schimbat. In contextul in care retelele sociale au revitalizat ideea de spirit civic, participare si responsabilitate, oamenii care aleg sa vorbeasca, sa isi transmita ideile se asteapta sa fie ascultati si intelesi. De aceea, este important ca autoritatile centrale si locale sa accepte si sa adopte o atitudine proactiva in ceea ce priveste noile media pentru comunicarea institutionala si interactiunea cu cetatenii, in special pentru situatiile de criza. Acest lucru va duce la o mai mare transparenta a serviciilor oferite si mai multa incredere din partea cetatenilor care, in definitiv, se transforma in cel mai important lucru – sprijnul populatiei pentru politicile guvernamentale.

In ceea ce priveste institutille romanesti, Andreea realizeaza o analiza pertinenta care ilustreaza nivelul de integrare a retelelor sociale in comunicarea in situatii de criza, pentru tragicul accident in care au fost implicati cetateni romani in Muntenegru zilele trecute.

Fenomenul Twitter pentru comunicarea institutionala

Twitter este reteaua sociala cu cea mai rapida crestere pentru utilizatorii din sectorul public, dar adaptarea la o comunicare limitata de 140 de caractere are nevoie de timp, de cercetare si de training. Cu toate astea, Matthias Lüfkens (@luefken), Digital Managing Director la Burson-Marsteller nota in prezentarea How Twitter Changed the World de la Conferinta Social Media Week, care a avut loc la Milano in februarie, faptul ca deja 75% din guvernele lumii sunt prezente pe Twitter, cu 141 sefi de stat sau de guverne, precum si cu 56 ministri de externe.

Twitter pentru diplomati
Pentru comunicarea intre liderii lumii, updatarea constanta realizata prin microblogging este deosebit de utila, deoarece faciliteaza o interactiune mai rapida, mai putin formala decat atunci cand se utilieaza canalele diplomatice traditionale, dar si o interactiune publica. Un caz care inca mai este citat de cei interesati de diplomatia digitala este conversatia dintre Ministrul suedez de Externe Carl Bildt (@carlbildt) si cel al Bahrain-ului Khalid Alkhalifa (@khalidalkhalifa) din 2011. (vezi poza)

carl
Sursa tweet-urilor: How Twitter Changed the World, Matthias Lüfkens

Twitter pentru institutii publice nationale
Oportunitatile pe care le ofera Twitter pentru comunicarea la nivel diplomatic sunt recunoscute deja si aplicate in tari din intreaga lume, inclusiv in comunicarea realizata de catre institutiile publice nationale, de platformele politice sau de liderii politici. Twitter este folosit pentru a creste transparenta deciziilor si a incuraja participarea populatiei la consolidarea democratiei, dar si pentru a convinge cat mai multi oameni sa acorde sustinere institutiilor si liderilor lor in proiectele curente, cat si in cele viitoare.

Twitter este util pentru sectorul public pe termen scurt, deoarece transmite in timp real informatii despre decizii si evenimente importante legate de o institutie sau de un lider, cat si pe pe termen mediu si lung, deoarece se creeaza o legatura puternica intre institutia/liderul respectiv si followeri. Aceasta legatura este cu atat mai puternica cand se realizeaza o interactiune reala si nu doar o comunicare unidirectionala. Mai apoi, aceasta legatura se traduce in sprijin din partea publicului general in ceea ce priveste decizii, declaratii, proiecte si mai ales in situatii de criza; in incredere din partea media traditionale pentru a prelua mesajele transmise pe retelele sociale; dar si in voturi atunci cand ciclul campaniilor electorale isi reia cursul.

Cel mai bun exemplu pentru acest lucru este, bineinteles, cel al Statelor Unite ale Americii, asa cum mentionam in articolul anterior. In ceea ce priveste Europa, Guvernul Marii Britanii poate fi considerat un lider in comunicarea in mediul online, avand o strategie integrata de comunicare digitala, un manual de utilizare a Twitter-ului, precum si conturi de Twitter pentru toate departamentele (vezi aici) sau pentru majoritatea liderilor politici (Primul Ministru David Cameron @David_Cameron, Vice Prim Ministru Nick Clegg @nick_clegg, Ministrul Afacerilor Externe William Hague @WilliamJHague etc.

Twitter pentru institutii publice din Romania
Cu toate acestea, in Romania, Twitter-ul nu este o unealta atat de raspandita pentru comunicarea institutionala. Este drept, Presedintele tarii are cont (@tbasescu), dar ultima sa postare a fost in luna decembrie; Primul Ministru (@Victor_Ponta) are cont de Twitter si este destul de activ, dar institutia pe care o conduce, Guvernul Romaniei (@guv_ro), are cont abia de la sfarsitul lunii februarie anul acesta. Mai mult, din cele 17 ministere si 27 de ministri, doar 5 ministere au cont (in oridinea nivelului de activitate: Ministerul Afacerilor Externe @MAERomania; Ministerului Apararii Nationale @MApNRomania; Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice @eDezvoltare; Ministerul Mediului @M_Mediu; Ministerul Fondurilor Europene @mfe_romania) si 5 ministri, din care doar 3 sunt activi (In oridinea nivelului de activitate: Ministrul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice Mariana Campeanu @MarianaCampeanu; Ministrul Mediului si Schimbarilor Climatice Rovana Plumb @RovanaPlumbMMP; Ministrul Fondurilor Europene Eugen Teodorovici @e_teodorovici).

Desi trendul ascendent al utilizarii retelelor sociale pentru comunicarea in sectorul publoc este evident, introducerea lor in activitatea de zi cu zi a institutiilor cu siguranta va fi un proces de durata. Totusi, cel mai important pas va fi recunoasterea faptului ca acesta este viitorul.

Diplomatia si retelele sociale

Cu totii stim faptul ca retelele sociale au avut un impact extraordinar asupra modului in care interactionam, atat cu alte persoane, cat si cu institutii, deoarece noi insisi le utilizam in viata de zi cu zi. Insa, ceea ce poate nu este atat de cunoscut este impactul pe care l-au avut retelele sociale asupra modului in care guvernele stabilesc strategiile de politici externe, in care reactioneaza la evenimente internationale, dar mai ales asupra modului in care comunica aceste decizii sau actiuni catre proprii cetateni sau catre alte state.

Digital diplomacy, e-diplomacy sau chiar Twidiplomacy, desi nu sunt sinonime perfecte fac referire la adaptarea sau incorporarea in strategiile de comunicare ale diplomatiei traditionale a noilor canale de comunicare. Insa putem merge mai departe si sa consideram ca aceste termene desemneaza inclusiv o noua modalitate de comunicare pentru institutii si organizatii nationale sau internationale.

De la un singur website, la o explozie a retelelor sociale
Originea acestui trend este, asa cum ne-am astepta, in Statele Unite. Totul a luat o amploare globala odata cu intensificarea prezentei si activitatilor din mediul online a Departamentului de Stat condus din 2009 de Hillary Clinton, care vorbea la momentul respectiv de „21st century state-craft”. La inceputul mandatului sau, Departamentul (echivalentul Ministerului Afacerilor Externe) si ambasadele americane comunicau in principal prin website-uri oficiale, dar in doar patru ani au ajuns sa aiba peste 200 de conturi de Twitter si mai mult de 300 de pagini Facebook, precum si misiuni virtuale pe YouTube si Flickr – in nu una, ci 11 limbi.

Exemplu a fost urmat de ministerele de externe si alte institutii de stat din intreaga lume. Daca luam cazul Twitter, printre cele mai urmarite ministere sunt Departamentul de State al SUA (@StateDept cu peste 500.000), Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii (@foreignoffice cu peste 130.000), cel al Indiei (@IndianDiplomacy (79.000) si al Israelului (@IsraelMFA cu peste 22.000). Prin comparatie, Ministerul Afacerilor Externe din Romania (@MAERomania) are putin peste 1.400 de followeri.

De multe ori, insa, imaginea unei institutii se combina cu cea a liderului. Astfel ca, conform datelor actualizate de pe aplicatia e-diplomacy al Agentiei France Presse (AFP) care monitorizeaza si masoara prezenta si influenta actorilor diplomatici pe Twitter, printre cei mai urmariti sunt acum Presedintele Statelor Unite Barack Obama (@BarackObama) cu peste 30 de milioane de followeri, Prim Ministrul Turciei Recep Erdoğan (@RT_Erdogan) si Premierul Marii Britanii David Cameron (@David_Cameron) cu peste 2 milioane de followeri. Cu toate astea, cel putin in Europa, cei mai buni practicieni ai diplomatiei digitale pe Twitter sunt considerati Ministrul suedez de Externe Carl Bildt (@carlbildt) cu peste 190.000 de followeri si cel britanic William Hague (@WilliamJHague) cu peste 140.000. In Romania, cei mai urmariti politicieni pe Twitter sunt Presedintele Traian Basescu (@tbasescu) cu peste 13.000, Prim Ministrul Victor Ponta (@Victor_Ponta) cu peste 5.000, Presedintele Senatului Crin Antonescu (@CrinAntonescu09) si Senatorul PDL Elena Udrea (@eUdrea) cu peste 4.000.

Desi Twitter este reteaua sociala cu cea mai rapida crestere printre utilizatorii din sectorul guvernamental si cei din mediul diplomatic, Facebook domina in continuare la nivel mondial, cu precadere pentru comunicarea institutionala.

Influenta in mediul online se masoara… in followeri?
Cu toate acestea, prezenta pe retelele sociale nu inseamna in mod automat o mai mare conectivitate cu cetatenii. De multe ori se considera ca numarul de followeri indica nivelul de influenta al unui utilizator de Facebook sau Twitter, dar de fapt alti factori sunt mai importanti, cum ar fi activitatea, gradul de interactiune cu publicul sau mentiunile in alte media a postarilor de pe retelele sociale. De aceea, training-urile constante in comunicarea institutionala prin intermediul retelelor sociale atat pentru diplomati, cat si pentru cei responsabili de diplomatia publica sunt deosebit de importante, avand in vedere rapiditatea schimbarilor din acest domeniu, precum si faptul ca deschiderea si interconectivitatea pe care ni le ofera, aduc cu ele oportunitati, dar si riscuri si asteptari din partea publicurilor.